Cum 4-4-3 a luat locul sistemului 4-2-3-1 în UEFA Champions League

 
David Petre
9 septembrie 2016

Sistemele de joc folosite de echipe participante în UEFA Champions League în sezonul 2015-2016. 4-4-3 a fost cea mai folosită așezare.



Tactică
Tactică

Sezonul 2015-2016 de Champions League a evidenţiat creşterea dificultăţii de a cataloga formulele de joc folosite de echipele participante. Gent a fost singura formaţie care a adoptat un sistem 3-4-3, cu Renato Neto şi Sven Kums în roluri de închizători în faţa celor trei fundaşi şi cu Thomas Foket coborând rapid pentru a completa o aşezare defensivă 4-2-3-1 după pierderea posesiei. Tehnicianul Hein Van Haezebrouck a folosit însă un 4-4-2 la Wolfsburg.

Nici sistemul nemţilor de la Wolsburg nu a fost uşor de catalogat. „Am ales să îl descriu ca fiind 4-3-3” – a comentat observatorul tehnic al UEFA, Gareth Southgate, după ce a urmărit trupa lui Dieter Hecking la Gent – „dar linia lor de mijloc a fost aliniată diferit. Gustavo a jucat retras, cu Christian Traesch şi Max Arnold operând pe diverse linii orizontale şi verticale în faţa lui”.

În următorul tur, contra lui Real Madrid, sistemul tactic al lui Wolfsburg a fost mai degrabă un 4-2-3-1 pe teren propriu şi un 4-1-4-1 în deplasarea de pe Santiago Bernabeu, acolo unde nemţii aveau de apărat avantajul victoriei cu 2-0 din prima manşă.

Paris Saint-Germain a schimbat obişnuitul 4-3-3 cu 3-5-2 când a jucat în deplasare cu Manchester City, PSV Eindhoven a implementat cu succes aceeaşi schimbare când s-a deplasat în Spania pentru jocul cu Atletico Madrid, iar City-ul lui Pellegrini a preferat o structură 4-1-4-1 în locul obişnuitului 4-2-3-1 în returul semifinalei cu Real Madrid, pe Bernabeu.

Benfica, adepta sistemului 4-4-2, a migrat spre 4-2-3-1 în întâlnirile cu Zenit şi cu Bayern Munchen în faza eliminatorie. Roma, de la obişnuitul 4-3-3, a inserat un nou mijlocaş defensiv şi a trecut la 4-2-3-1 pentru vizita pe terenul lui Real Madrid.

Bayernul lui Pep Guardiola a pus în scenă mai multe variaţii ale sistemului 4-3-3, atât între meciuri dar şi în cadrul aceleiaşi întâlniri. Acasă cu Dinamo Zagreb a jucat mai degrabă un 4-2-3-1, iar poziţia lui Thomas Muller a fost diferită în cele două jocuri contra lui Arsenal, laterală în duelul de la Londra şi în spatele vârfului Lewandowski acasă. În jocul de pe teren propriu cu Olympiacos, Kingsley Coman, Douglas Costa, Müller şi Arjen Robben au format o linie de patru în spatele vârfului. Mai târziu, când Benfica a vizitat Allianz Arena, observatorul jocului a comentat astfel dispunerea tactică a munchenezilor: „Bayern a folosit o varietate de sisteme ofensive şi defensive în timpul meciului, una din marile calităţi ale acestei echipei. Au controlat jocul şi au produs o serie interesantă de mişcări şi poziţionări ale jucătorilor”.

Dintre echipele eliminate în faza grupelor, Dinamo Zagreb, Porto şi Olympiacos au variat 4-3-3 cu 4-2-3-1, sistemul 4-2-3-1 folosit de Maccabi Tel Aviv-acasă a devenit un clar 4-5-1 în deplasare, în timp ce Bayer Leverkusen, Manchester United şi CSKA Moscova au folosit atât 4-2-3-1 cât şi 4-4-2.

După toate observaţiile de mai sus, se poate concluzionat că jumătate dintre cele mai bune 16 echipe au folosit 4-3-3 ca sistem de bază, patru au preferat în mod evident 4-2-3-1, iar trei au favorizat sistemul 4-4-2. După cum s-a menţionat încă din start, Gent a fost singura echipă care a preferat să joace 4-3-3.